`I FAVI DI CICCIUNI A TEMPU DI GUERRA  spazio vuoto

Quannu Lillu turną da scola, salutą a so matri dicennuci: Ossabenadica e s'assittą na scala, ca dava `mmezzu `u curtigliu,
Doppu na dicina di minuti sbadiglią e taliannu versu `u celu ittą na vuci: oh mą ...fami haiu!
Ddra zia `nGilina, ca di pasta nun havia mancu un filu, pi curpa di ddra guerra `mmaliditta, s'affaccią e detti a Lilliddru du garrubbi longhi ca parivanu sciabuli: mangiasti chissi e cerca di fari silenziu!
Cu dł scacciuna Lillu si calą ddri garrubbi, ma, doppu na mezz'urata ni ddru curtigliu chjnu di suli, si `ntisi arrč: oh mą ...fami haiu!
Ddra povira svinturata di susu, sintennu ddri paroli ditti cu arruganza, si mortificava, cci viniva di chianciri e fari vuci! Ma subitu pinsą a ddra tanticchia di pasta ca, iorna primu, cci aviva cadutu nu casciuni.
Circą, sbruglią tra `i sarbietti, `mmezzu `i carti du pani da tessina e truvą un pugnu di cavatuneddraw. Li cuntą, eranu vintidł cu precisioni.
Subitu chiamą a so figliu Lillu: `a pasta la truvavu ma č picca, talč ca fari, vą a Cicciuni nu zi `nToniu e ti fa inchjri sta sacchina di favi virdi!
Lillu a primu corpu dissi: no! Ma po' detti na taliata a ddri cavatuneddra ni li mani di so matri e suspirą. Di scattu `ncaglia ddra sacchina a volu e parti pi Cicciuni.
E a zia `nGilina: si Lillu porta i favi ...c'č a spranza di mangiari!
E Lillu arrivą veru na chiusa du zi `nToniu e si misi a chiamari: oh zi `nTo!..., e `u zi `nToniu `un arrispunniva. Vidiva a scecca, attaccata nu pizzucu davanti a rrobba, cu `u varduni ancora misu, tanti gaddri e gaddrini ca scaliavanu nu munnizzaru e pinsą: cca ava essiri!
Stava chiamannu arrč, quannu di `ncapu `u poiu spuntą `u zi `nToniu, cu un bummuliddru chjnu d'acqua du puzzu e a ddru carusu cci vinni `u cori.
Cchiuttostu meravigliatu, ddru vecchiu si rivulgģ a Lillu dicennu: cu ti cci purtą ccą? Sulu vinisti? Chi vņ di mia? Chi c'č cosa?
E Lillu riennu `a sacchina: me matri mi manną ni vossia pi aviri quattru favi.
`U zi `nTņ l'abbrazzą, cci asciucą `u suduri da frunti e a la svelta cci mmarrą ddra sacchina di favi virdi.
Felici, Lillu partģ pi `u paisi carricatu. Arrivą `npunta `u curtigliu e ccu a solita cantilena: oh mą ... metti subitu `a pignata, ca purtavu `i favi!
Ddra mamma martiri, sintennulu, scinnģ `i scaluna a dł a dł, cci livą `a sacchina di `ncoddru e cci detti na vasateddra a pizzicuneddra!
Sutta `u vontascala c'era cunzatu `u cufilaru e subitu ddra zia `nGilģ apprinnģ tanticchia di paglia mittennucci du ramuzzi d'auliva e quattru tozza di tavuli.
Misi `a pgnata `ncapu chjna d'acqua du Vutanu e si misi a scricchiari.
Appena spaccą `u vuddru ci calą `i favi e ddri vintidł cavatuneddra.
Mancu passaru cincu minuti e Lillu scattią: talģa si su cotti mą ... e pi risposta: zittuti vucca d'abbissu, ca ti sentinu `i vicini!
Propriu ni ddru mumentu trasģ nu curtigliu Luvici, ca iva a cuvirnari `u cavaddru e si misi a diri: e chi ič stu ēiauru... ah? Chi stati cucennu cosi boni? E Lillu scupirchiannu `a pignata: talģati cumpą ... sulu favi ... sulu favi!
Cu du pezzi ni li mani, a zia `nGilina, scinnģ `a pignata e l'abbucca intra a sbirlonga. `U primu pinseri fu chiddru di dari `i favi a Luvici e circari di scansari `i cavatuneddra. Ma frattantu na picca parteru.
Passaru cincu minuti e trasģ un cumpagnu di scola di Lillu, pi cupiari `i compiti e data l'occasioni lu ficiru mangiari, inchiennucci `a scuteddra e vidennu ca anchi stavota nni parteru nantri quattru di ddri cavatuna!
Lillu piglią `a cucchiareddra e arriminannu intra `a sbirlonga cci dissi a so matri: unni ič a pasta mą ... comu passa stu fattu!
E a zia `nGilina, cu un filiddru di vuci, cci arrispunnģ ca nni detti na camella a ddra signura di `mpacci, pirchģ era `ncinta e putiva spinnari!
`Ncavulatu, ddru Lillu si misi a mangiari: ogni cavatuneddru na cucchiarata di favi, ogni cucchiarata di favi un cavatuneddru e fici sč acchianati.
Si stuią `u mussu e taliannu a so matri `nsignu di rimproveru fici a `a sbummata: doppu tanta fatica e tanti strapazzi, chi mi tuccaru mą? Sč cavatuna e po' tutti favazzi!

 firma
 spazio vuoto

torna su