|
'U CURTIGLIU DI SETTI CURTIGLIA
Favara avi un curtigliu ca ddra intra
ci su setti curtiglia sparpagliati, a tempi tu truvavatu li ficu, 'i beddri jardineddra arrizzittati. C'era rispettu assà tra li vicini, c'era rispettu e cchiù tra li cumpari, ni festi s'ammazzavanu 'i gaddrini era duviri appuntu lu 'mmitari. Nantri carusi haviamu lu spassu jucannu ammucciarè quann'era sira, di tanti cosi tinti sempri arrassu ittati sempri ddra, gira e rigira. Ogni matina c'era 'u chiama chiama quann'era pronti 'a ricotta a brodu, partivanu da ura 'i surfarara tanti viddrani cu l'aratru acchiovu. Ni sti curtiglia c'era 'u veru sbiu, chitarri a sira... 'a notti sirinati, ca 'un c'è chiù nuddru no, mancu ci cridu, tanti casuzzi chiusi e abbannunati. Di cca assà famigli si nni jeru all'esteru o a stari ni quartini, iu pensu e forsi forsi nun mi sbagliu ca 'un hannu cchiù nè suli nè vicini. Ni stu curtigliu, si, sempri cci trasu e vidu 'mpiccicata 'a balateddra, na scritta c'è: ''Cortile Bentivegna'' unni abitava Cruci e Marineddra. Unnè 'u zi Binidittu e 'u zi Pauliddru, unn'è 'u zi Jà cu allatu a zia Luzza, 'u scinni cchiù Pippina, bonarmuzza... e mmancu Ida: ''Gloria e Paradisu!'' Dicu sti nnomi e un nodu stringi 'a gula a ccu li canuscì e puru a mia, iu sugnu du pariri di l'anticu ca è 'a vrità: '' 'U passatu si disìa.'' |