'U CURTIGLIU DI SETTI CURTIGLIA  spazio vuoto

Favara avi un curtigliu ca ddra intra
ci su setti curtiglia sparpagliati,
a tempi tu truvavatu li ficu,
'i beddri jardineddra arrizzittati.

C'era rispettu assà tra li vicini,
c'era rispettu e cchiù tra li cumpari,
ni festi s'ammazzavanu 'i gaddrini
era duviri appuntu lu 'mmitari.

Nantri carusi haviamu lu spassu
jucannu ammucciarè quann'era sira,
di tanti cosi tinti sempri arrassu
ittati sempri ddra, gira e rigira.

Ogni matina c'era 'u chiama chiama
quann'era pronti 'a ricotta a brodu,
partivanu da ura 'i surfarara
tanti viddrani cu l'aratru acchiovu.

Ni sti curtiglia c'era 'u veru sbiu,
chitarri a sira... 'a notti sirinati,
ca 'un c'è chiù nuddru no, mancu ci cridu,
tanti casuzzi chiusi e abbannunati.

Di cca assà famigli si nni jeru
all'esteru o a stari ni quartini,
iu pensu e forsi forsi nun mi sbagliu
ca 'un hannu cchiù nè suli nè vicini.

Ni stu curtigliu, si, sempri cci trasu
e vidu 'mpiccicata 'a balateddra,
na scritta c'è: ''Cortile Bentivegna''
unni abitava Cruci e Marineddra.

Unnè 'u zi Binidittu e 'u zi Pauliddru,
unn'è 'u zi Jà cu allatu a zia Luzza,
'u scinni cchiù Pippina, bonarmuzza...
e mmancu Ida: ''Gloria e Paradisu!''

Dicu sti nnomi e un nodu stringi 'a gula
a ccu li canuscì e puru a mia,
iu sugnu du pariri di l'anticu
ca è 'a vrità: '' 'U passatu si disìa.''

 firma
 spazio vuoto

torna su