PURU L'AGRUMI PARLANU  spazio vuoto

Un sanguinellu russu e malandrinu
si rivurgì a n'aranciu brasilianu
dicennucci: "Iu paru un mandarinu
e tu fa sulu ummira nu chianu."

L'aranciu s'offinnì e pi risposta
cci dissi: "Tu ha na beddra facci tosta,
iu sulu sugnu dunci e ricircatu
mentri tu resti spissu 'mpinnuliatu."

Sintì stu battibeccu 'u mandarinu,
pi scornu cci spruzzà lu so profumu,
si 'mbriacà 'a lumia di ddra vicinu
e scatascià: "Parlati a unu a unu!"

E 'u scùmbulu citrignu comu un cuti
gridà: "Carù… chi su sti vaniddrati,
guditivi lu suli e stati muti,
si scinnu a tutti tri pigliu a pidati!"

E la lumia di zoccu sintì diri
pruvà disgustu e tantu dispiaciri,
na frasi prununzià cu poesia:
"Li pranzi su tabù senza di mia."

Tra 'i rami 'u mandaranciu silinziusu
faciva 'u neutrali, l'affruntusu,
e lu taroccu tostu e a forma ovali
diciva: "Comu mia nun c'è l'uguali."

S'arrisinteru 'mpinti tra li rami
l'aranci di vaniglia e l'umincelli
sbraitannu: "Cca cuieti 'un si po stari
cu sti canagli e massa di ribelli."

Cu 'ntisi li discursi di st'agrumi
li misi 'ncapu un fogliu, ma ammucciuni,
su frasi pizzicanti e curiusi
e ni lu stessu tempu dispittusi.



 firma
 spazio vuoto

torna su